„Adesea mă întreb „de ce?”. De ce există atâtea întrebări care au răspunsuri atât de importante, dar noi nu le putem auzi. Și atunci, alergând pe lângă celelalte gânduri care își au sălaș în mintea-mi, îmi spun că întrebările sunt vinovate.
Dacă am învăța să schimbăm semnul întrebării cu o virgulă, am putea să privim viața cu ochii potriviți.”
?,
Se spune că viața nu se trăiește, ci se explică. Eu cred că aș fi avut nevoie de cel puțin o hartă pentru acest labirint. Dar cum nu am primit-o, am ales să o desenez singură.
Partea tristă este că am început schița acesteia cu puțin timp în urmă. Începutul drumului a fost doar o călătorie cu alei prea mari pentru sufletul meu fraged.
Mă gândesc totuși că unii nu au desenat-o nici până să ajungă la sfârșitul ei. Asta mă face să mă consider norocoasă că am pus mâna pe creion. Sau poate ar trebui doar să las desenul să vină de la sine? Sau poate să mă pierd printre străzi și să mă regăsesc sigură?
Adesea mă întreb „de ce?”. De ce există atâtea întrebări care au răspunsuri atât de importante, dar noi nu le putem auzi. Și atunci, alergând pe lângă celelalte gânduri care își au…
Vezi articolul original 351 de cuvinte mai mult