Adevărul spiritual este complet prin el însuşi, deoarece se sprijină pe propriul merit. Este auto-evident şi nu necesită nici un fel de dovezi sau acord exterior. Subiectivitatea absolută a adevărului revelat exclude orice consideraţii sau incertitudini, ce izvorăsc numai din eu.
Adevărul spiritual este o recunoaştere spontană şi autoevidentă. Toate lucrurile îşi îndeplinesc propriul destin intrinsec. Nimic nu este exterior, dar nici nu este cauzat de altceva. Ceea ce lumea consideră a fi „cauze“ sunt văzute ca nefiind altceva decât mijloace sau condiţii.
Adevărul spiritual este dincolo de sens; nu „înseamnă“ nimic. Poate fi doar ştiut şi această cunoaştere poate fi obţinută doar prin devenire. Înţelesul este o mentaţie şi o definiţie.
Adevărul spiritual este o conştienţă subiectivă înnăscută şi dincolo de intelectualizare. Spre exemplu, ce „înseamnă“ un frumos apus de soare? Nu „înseamnă“ nimic; este minunat prin simplul fapt că este, complet şi total prin el însuşi. Dumnezeu este conştienţă şi experienţă directă, o înţelegere, o revelaţie şi perfecţiunea absolută a subiectivităţii pure.
(Fragmente din cartea Sinele – Realitate şi Subiectivitate, care calibrează la 999,8.)
Cartea Daath Blog 