Cel mai puternic afrodisiac este acel sens, acel simţământ de a fi viu, iar pe măsură ce această “viiciune” se intensifică, este ca şi cum ar trezi totalitatea noastră, tot ceea ce suntem noi. Acel sentiment de iubire, de bunătate este cel mai grozav afrodisiac dintre toate. Vorbim despre erotismul inimii în loc să vorbim despre sexualitatea corpului. Inima este atotcuprinzătoare, difuză şi include totul, generând o stare intensă de a fi în viaţă.

Aceasta este calitatea mistică a transcendenţei, un simţământ de a fi peste tot, oriunde, nelimitat. Când apare acest simţământ al unităţii este ca şi cum am transcende toate timpurile, ca şi cum am fi fost toţi bărbaţii şi toate femeile dintotdeauna. Suntem acum stăpânii sursei, suntem ceea ce determină apariţia experientizării. Nu mai suntem supuşi efectelor experienţei, ci suntem exprimarea ei, cu incredibilul sacru şi incredibila sa frumuseţe. Descoperim, uitându-ne în interior, subtilitatea acelei experienţe interioare.

Fragment din capitolul Sexualitatea- mai mult aici

Vindecare şi recuperare – David R. Hawkins