O recenzie semnata de doamna Cristina Olteanu, postata in minunatul blog Imaginary Coffee, un blog in care am citit multe autentice recenzii de carte. Va multumesc!
„Previzibilul este scos din discuție. Nu știi până în ultimul moment încotro se îndreaptă ficțiunea, iar suspansul creat de ineditul situației te face să arzi de nerăbdare. Personajele trăiesc biografii multiple, gravitând în jurul traumelor personale, din care încearcă se evadeze apelând fie la morală, fie la adevăr…. fie la renunțare.Este o carte senzațională, o piesă de teatru în așteptare. Recomand!”
“La capătul drumurilor mereu se află o șansă. O persoană de iubit, o datorie de plătit, o karmă, un alt drum de parcurs, tăcerea de după marele tumult sau o lecție. Un sâmbure de nou.” (p. 76)
(https://mico89.wordpress.com/about/)
Am descoperit acest nou, în toată originalitatea lui, în romanul “La capătul șoaptelor”, Mihai Cotea, Editura Cartea Daath, 2020.
Subiectul este cât se poate de bizar, iar stilul în care autorul a ales să-l prezinte este absolut fabulos. Daniel, un bărbat rămas infirm în urma unui accident, tocmai se trezise din comă, după ce fusese supus unei operații de transplant de corp. Era atent îngrijit de soția sa, Elena, și de cele două surori gemene angajate, Irina și Mălina.
Straniu e și modul în care atât noi, cât și Daniel aflăm detaliile fiecărei situații la care participă acesta. Un “observator” nevăzut îi descrie, printr-o adresare directă, fiecare reacție…
Vezi articolul original 759 de cuvinte mai mult
Un editor care pe lângă muncă, pune și suflet de dragul autorului și al cititorului, merită tot respectul nostru! Și prețuirea!
Îl felicit pe Mihai!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mulțumesc frumos!
ApreciazăApreciază
Va multumesc!
ApreciazăApreciază