Tentația de afundare și de amestec cu tot acel alb al tavanului îți dădu un sentiment de amețeală. Pentru o clipă te-ai prins cu o mână de capătul canapelei, de parcă pământul din jur ar fi luat-o la vale și-ai fi vrut să împiedici o cădere. Senzația fusese vremelnică.

— Să vă zic de căderea aia… Stați puțin! Ce legătură au instinctele cu creierul? Le-am dat și pe alea peste cap? Eu despre asta încerc să vă zic. Dacă nici la nivel de instinct nu mai sunt eu, atunci…

— Instinctele se filtrează prin creier. Creierul e centrul de comandă. N-ai cum să le dai peste cap, e poveste lungă… Zi-mi de cădere, te îndemnă, calm, doctorul. Sper că nu e vorba de același vis pe care l-ai avut mai demult și pe care încă nu l-ai decriptat. Te mai chinuie?

— E tot despre un vis, dar nu e Acel Vis. Oricum, trăiesc o senzație complet stranie legată de Acel Vis. Zilele trecute am discutat cu mai multe persoane despre visul ăsta de care vreau să vă spun. Cam cu toată lumea care apare-n el, și știți ce mi se pare ciudat? O parte din ceea ce-am visat pare să se fi întâmplat în realitate, în același timp în care visam, iar o parte pare să fie o fantezie. Și nici acum nu sunt complet sigur de tot ce mi se întâmplă. Ce e cu jumătățile astea? ai întrebat dezolat.

— Discuția aceasta e reală, bâigui doctorul.

— În orice caz, fantezia nu e confirmată încă, deci rămâne la acest stadiu. Poate că totul s-a întâmplat, de fapt, dar eu sunt omul care caută confirmări, ca Toma Necredinciosul. Nu mă satur cu o posibilitate. Am aflat atâtea în ultimul timp…

Doctorul Spiridon stătea pierdut în transă, aprofundându-ți cuvintele ca pe droguri. Fața sa bărboasă părea și mai trasă ca de obicei. Dintr-o mișcare, prinse carnețelul în care-și nota mereu informațiile cheie legate de cazurile sale, scoase un pix ținut, inginerește, la buzunarul de la pieptul cămășii în carouri de maron, și-ncepu să noteze.

Doctorul Spiridon ținea mult la uniforme și la curățenie. Paradigma din care-i trata el pe ceilalți era cea a ordinii complete, «Die Ordnung», dovadă că pacienții săi stăteau întinși pe canapea abia după ce se descălțau în prealabil, iar el avea așezate toate cele trebuincioase ședinței pe măsuța de lângă canapea.