Deşi noul roman al lui Mihai Cotea, La capătul şoaptelor, cel de-al treilea roman publicat, se află deja pe raftul virtual şi poate fi cumpărat din site-ul editurii, lansarea oficială a cărţii se va întâmpla marţi, 7 iulie, ora 7 seara. Aşa, să fie totul cu 7, mai simplu de reţinut, pe gustul autorului şi, de ce nu, chiar şi pe gustul editorului. 🙂

Am spus că se va „întâmpla” pentru că prefer acest verb şi nu substantivul derivat – întâmplare – ori adjectivul sau adverbul – întâmplător. Privită cu atenţie şi cu ochii clari ai logicii, viaţa nu este deloc întâmplătoare, aşa cum nici moartea nu este. Dacă ar fi aşa, atunci mi-ar fi foarte greu să înţeleg cum ar sta la un loc haosul de întâmplări în absenţa unei ordini, a unui set de reguli organizatoare.

N-a fost întâmplător că autorul mi-a vorbit despre acest roman pe care îl considera, şi chiar aşa şi este, spiritual. Multele întrebări ce se nasc firesc în mintea cititorului pot fi o reflectare de tip spiritual. Dar ce nu este spiritual, până la urmă?  N-a fost întâmplător, spuneam, deoarece mă tot împing de la spate de câţiva ani să dezvolt acele categorii sau secţiuni sau colecţii care au rămas în aşteptare. Am stat aproape un an în aşteptarea unei cărţi, ba chiar a mai multor cărţi, inclusiv pentru copii, numai că autoarea, probabil, s-a răzgândit sau viaţa a împins-o pe alte drumuri.  Cu alte cuvinte, da, eram în aşteptarea unui roman ori a unei cărţi care să-şi găsească locul în oricare dintre secţiunile Proză, Teatru, Poezii, gânduri, desene. Şi da, aşteptam autori români. Când a fost timpul potrivit, a apărut acest roman al cărui subiect principal, deşi pare să ne împingă către ştiinţă sau ştiinţifico-fantasticul medicinii şi biologiei actuale, ne poartă într-un carusel plin cu teme cel puţin la fel de importante.

Din fragmentele publicate până acum în acest blog şi din clipurile pe care le-am făcut pentru youtube poate că aţi înţeles că romanul are un puternic caracter de acţiune, că scriitura ne ridică colţurile gurii cu umorul său fin şi poate chiar aţi intuit că sunt implicate mai multe planuri temporale, iar personajele sunt creionate  pe toată întinderea volumului. Multe personaje, şi multe tipuri de legături între ele, toate regăsindu-se, precum cartonaşele de puzzle, în imaginea finală.

Aş spune că e un roman psihologic fără a uita caracterul său filosofic, un roman de structură, unul cinematografic şi… un roman bun!

Să mai vorbim, însă, şi la lansarea de marţi. Cine doreşte să participe, găseşte linkul către Zoom în evenimentul fb:

https://www.facebook.com/events/641336426727690/

dar aşteptăm să ne comunicaţi dorinţa de participare pentru a vă putea comunica, la rândul nostru, ID-ul întâlnirii. Să nu ne trezim cu cine ştie ce „întâmplări” nedorite.

Semnat: Editorul