La semafor #lacapatul soaptelor #concurs

Mașina se opri brusc. Valer se scuza din priviri. Mult. Inutil de mult. Pentru direcția greșită, pentru frâna bruscă, pentru că n-a întrebat mai devreme, pentru că a rupt liniștea și motive s-ar mai fi găsit. Era atât de atent cu tine, că ai fi zis că era plătit la scuză oferită.

……………….

La un semafor, Valer sparse liniștea.

— Cam îmbârligat doctorul ăla la care mergeți… și ce voia să zică cu „436“, „436“? Ce-i aia „436“? zise pe când își întorcea capul spre tine.

Stăteai cu capul sprijinit de geamul din spatele șoferului, ast­fel că nu vă vedeați unul pe celălalt. Ca într-un confesionar. Valer își întoarse privirea înainte, pentru a nu rata semnalul verde al semaforului. Mai aveați timp. Temporizatorul vă dădea puțin pes­te un minut de așteptare.

— E un fel de… nu știu cum să-ți explic… Trebuie să-mi induc starea de liniștire când spun cifrele alea.

— Adică să vă calmați, nu? Atunci când vă e rău.

— Da, cam așa.

— Păi, asta puteam să vă zic și eu. Și vă cere bani pentru asta? Psihologii ăștia îmi par niște escroci mari, domnu’ Daniel. Iau bani pe te miri ce nebunii de-ale lor și, pân’ la urmă, omul se vindecă singur. Se reglează el cu el.

…………………………….

Greșeala lui Live fusese că se infiltrase în perimetrul reședin­ței sărind gardul. Câinii îl mirosiseră, îl lătraseră și-l alertaseră pe prea binevoitorul Valer care, în supușenia lui, voia să-și păzească stăpânul cu orice preț. Într-atât de departe dusese ideea, că-l lovi bine pe intrus și-l dusese cu forța în beciul casei. Ca într-un film cu mafioți, încă unul din cele pe care obișnuia să le urmărească.

Ajuns în beciul casei fără să-l vadă nimeni, Valer devenise și mai violent, pentru a intimida „inamicul“. Ripostele fuseseră inutile. După alte câteva cafteli, de data asta la cap, Live fusese redus la tăcere. Oricum, nimeni nu-l auzea. Așteptase-n tot acel timp venirea voastră imobilizat în acea poziție. Valer îl anunța­se pe bărbat cu cea mai mare mândrie că avea să regrete. Părea ceva din seria „lasă că vin eu cu tata și vezi tu!“.

Fragment din romanul La capătul şoaptelor de Mihai Cotea

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.