-……. Normal că am ieșit, ce să fi făcut? Să mă uit în gura lor? Nu am curiozități din astea, Irino. Deci tu erai în bucătărie în tot acel timp?

-Da, doamnă! Acolo eram. Au venit peste mine Mălina și Valer, că voiau să le dau ciurigăi. Tocmai ce le scosesem din tigaie. Erau calde. N-au mai așteptat. Ăluia îi era poftă de parcă mai avea un pic și făta aici… scuzați-mă, zâmbi ea cu toți dinții. De Valer zic. Mălina-l joacă pe degete cum vrea, continuă cu o sprânceană ridicată. În fine, nu o vorbesc de rău, că-i sor-mea… No, în fine, i-am servit și mi-am văzut de treabă. Mai aveam aluat ce trebuia pus pe foc, mai aveam multe pe cap, numa’ io știu…. Când am terminat, doamna aia era deja ieșită de la domnul Daniel. Apăi, ce-au făcut ei acolo, nu știu…

-Ideea e că mi-am găsit soțul leșinat pe podea când m-am întors acasă. E îndeajuns pentru a-mi da seama că ceva curat nu s-a-ntâmplat acolo, iar tu făceai… de-alea, cum le zice…

-Când se va trezi vă va spune, doamnă… Eu de doamna Veronica trebuie să am grijă, nu de domnul Daniel, să-mi fie cu iertăciune! Pân’ la urmă, nu mai știu care-cum. Ba vezi de aia, ba vezi de ăla. Ce sunt eu aici, doamnă? Minge?

-Ce faci, Irina? o privi Elena pe angajată de sus. Mă cerți? Asta ar mai lipsi! Ești plătită să vezi de oamenii incapabili din casa asta, draga mea. Tu și soră-ta. Să-i ajutați. Nu ai ce să comentezi. Ți l-am lăsat pe Daniel în grijă în ziua aia? Da sau nu?

-Păi, l-ați lăsat, dar să mă ocup și de el, și de ciurigăi, și de doamna Veronica… nu-s nici eu robot.

-Ai facultate, descurcă-te, aruncă Elena.

Irina amuți. Își savură complimentul, îl plimbă prin minte și-l mestecă îndelung. Cum să mai fi spus ceva când, în sfârșit, i se recunoșteau meritele?

Fragment din romanul în curs de apariţie La capătul şoaptelor de Mihai Cotea

Featured image: http://bucataria-universala.com/minciunele-sau-uscatele-fragede-si-pufoase.html