Salvarea omenirii

După cum dezvăluie cercetarea spirituală kinesiologică, Iisus nu a avut alte vieţi umane anterioare, ci a coborât direct din Rai. Scopul său era acela de a revela adevărul Realităţii lui Dumnezeu şi a Împărăţiei Cerurilor, iar misiunea sa era salvarea omenirii.

Iisus era conştient că salvarea depinde de abandonul voluntar al aspectelor negative ale eului (păcat) şi de strădania pentru iubire necondiţionată şi virtute spirituală. Dacă eul reprezintă punctul asupra căruia este concentrat efortul spiritual, atunci dizolvarea lui semnalează sfârşitul karmei ce a fost implicată în formarea sa. Totuşi, Iisus a învăţat despre faptul că soarta (karma) sufletului este afectată în mod negativ de păcat şi, astfel, destinul său (karma) putea fi raiul sau iadul.

Atât Buddha cât şi Iisus ştiau că eul nu poate fi depăşit fără puterea şi ajutorul spiritual al unui învăţător, unui salvator, sau fără intervenţia Sfântului Duh. Nevoia de învăţător era o tradiţie deja acceptată de religiile orientale, în care înţeleptul juca un rol crucial, ca sursă sau fântână a puterii spirituale şi învăţăturii adevărului.

Dilema morală este rezolvată prin înţelegerea învăţăturilor lui Iisus Christos, conform cărora răul sălăşluieşte în ochiul celui care observă; cu toate acestea, în mod paradoxal, transgresarea rezultatelor produce consecinţe serioase pentru omul care ignoră realitatea spirituală şi comite păcatul în mod voit. Evoluţia spirituală aduce cu sine noi responsabilităţi şi consecinţe karmice.

Numeroase activităţi sunt motivate de dorinţa de a scăpa de frică. Mai mult chiar, majoritatea activităţilor din viaţa noastră devin motivate la nivel inconştient de frică. Iisus Christos spunea că frica constituia negativitatea ultimă ce trebuia abandonată.

Pe măsură ce progresul spiritual continuă, naivitatea aspirantului este înlocuită de o mai mare înţelepciune şi de discernământ. Există compasiune pentru ignoranţă, dar ceea ce nu este integru este recunoscut ca atare. Iisus ne-a avertizat să nu fim naivi (de exemplu, să aruncăm mărgăritarele la porci sau să fim păcăliţi de lupii în haine de oaie). Pentru a menţine echilibrul, energia spirituală trebuie să curgă către cel de-al treilea ochi (viziunea spirituală şi conştienţa) precum şi către chakra inimii. Apoi, pe măsură ce revelaţia se dezvăluie, ea curge în chakra coroanei.

Fragmente din cartea Sinele: Realitate si subiectivitate, de David R. Hawkins, Cap. V: Realitatea spirituală

Featured Image by Jeff Jacobs from Pixabay