Paradigma holografică – în Crăciun 2019 – oferte speciale

… sau cum întregul se regăseşte în esenţa sa. De ce putem simţi sau şti că o persoană apropiată nouă, o rudă sau un partener de viaţă este în pericol; considerarea interconectării şi a simultaneităţii infinitelor posibilităţi ca produs al logicii avansate umane; deschiderea minţii, ieşirea din cutia pătrată a minţii învăţate doar să copieze pentru a se adapta vieţii; evoluţia intelectuală şi spirituală – calea către pace… şi câte şi mai câte aş putea menţiona dintre subiectele şi informaţiile din aceste cărţi.

Mai degrabă să arăt ce spune doctorul David R. Hawkins despre această temă:

Într-un univers holografic tot ceea ce există este interconectat.

De-a lungul istoriei s-a observat că ştiinţa nu avansează prin extensia unei teorii stabilite, ci printr-o schimbare a paradigmelor. În consecinţă, ştiinţa nu este decât o reflexie a unui punct de vedere şi nu există o separaţie reală între observator si obiectul observaţiei sale. Teoria relativităţii susţine că materia este energie, în funcţie de punctul de referinţă. Mai târziu, Modelul Holografic al lui Bohm afirmă existanţa unei ordini explicite bazate pe una implicită. Forma devine consecinţa raţionamentului, spaţiul şi timpul nefiind localizate, neexistând nici “aici” sau “acolo” (nonlocalizarea întregului cuantic). Universul descris astfel conţine un număr infinit de dimensiuni şi de realităţi superioare dimensiunilor.

Iniţial este foarte antrenant să înţelegem că atitudinile pot schimba lumea pe care o experimentăm şi că există numeroase căi valide de a o experimenta. Dar – ca şi în cazul în care privim o hologramă – ceea ce vedem depinde total de poziţia din care privim. Dar oare care poziţie reprezintă de fapt „realitatea”?

 În realitate, avem de-a face cu un univers holografic. Fiecare punct de vedere reflectă o poziţie definită prin nivelul unic de conştiinţă al privitorului. Dacă eşti de această parte a hologramei, percepţia ta nu va fi deloc asemănătoare cu a aceluia care stă pe partea cealaltă. „E nebun!” – iată o reacţie obişnuită în faţa unei discrepanţe atât de mari. Lumea este de fapt un şir de holograme cu dimensiuni nelimitate, şi nu aşa cum se spune deseori, un şir de oglinzi – care sunt fixate în timp şi spaţiu şi oferă numai o singură reflectare. Experienţa auditivă este şi ea o parte a seriilor holografice ale câmpurilor de atracţie ce aparţin tuturor sunetelor care au existat vreodată. Lumea fizică este şi o lume tactilă. Are textură, culoare, dimensiune şi legături spaţiale, cum sunt poziţia şi forma. Fiecare dintre acestea face parte dintr-o secvenţă principală care, laolaltă cu toate celelalte calităţi, merge spre „negura timpului”, spre sursa originară a existenţei sale, care este acum.

Putem spune că o hologramă se află într-un proces continuu; ea este în sine un proces. Într-o hologramă tridimensională nimic nu este fixat. Dar într-o hologramă cu patru dimensiuni? Va include simultan toate modalităţile posibile ale sinelui. A schimba se pare că înseamnă a mişca prin timp, dar dacă timpul însuşi este depăşit, atunci nu mai există nici noţiunea de succesiune temporală. Dacă totul se petrece acum, nu există nimic care să se scurgă de aici dincolo. Fiecare hologramă este în sine o proiecţie evolutivă de la o matrice de evenimente nonlineară şi infinită, evenimente care nu sunt legate în mod cauzal, ci sunt sincronice. Apoi, de la nivelele perceptuale 600 şi 700, ceea ce a fost, ceea ce este şi ceea ce va fi sunt înţelese fără ajutorul cuvintelor printr-o posibilitate holografică completă şi simultană.1 Abia în acest context începe să capete sens termenul „inefabil”.

din cartea Putere versus forţă

What is the #$*! Do We Know? (cartea What the Bleep Do We Know?! Ce naiba ştim noi, de fapt? – a fost publicată de Editura Cartea Daath în 2007 – n.tr.) este un film non-hollywoodian care demonstrează cu umor adevărata realitate aflată dincolo de aparenţă – ştiinţă şi spiritualitate; dinamică non-liniară; realitate cuantică; efectul gândirii asupra realităţii; faptul că responsabilitatea revine conştiinţei umane. Filmul a fost declarat ca fiind unic şi continuă să fie prezentat peste tot.

Teoria universului holografic a fost calibrată la 395.

Din Adevăr versus falsitate – cum le putem diferenţia