Toţi oamenii trăiesc în conformitate cu propria lor credinţă. Singura deosebire constă în „ce” anume cred. Această alegere reflectă un nivel al conştiinţei care, în schimb, este corelat cu percepţia, valorile şi capacitatea intrinsecă de înţelegere şi de motivare primară.

În istoria omenirii predomină alinierea cu instinctele animalice de supravieţuire fizică şi, ca atare, acumularea de mijloace îndreptate înspre acest ţel. Înrudită cu supravieţuirea trupească este căutarea plăcerii, care stimulează mai întâi curiozitatea şi mai apoi gândirea.

Vorbirea ia naştere din capacitatea de ideaţie şi din limbajul care progresează de la concret, literal şi fizic, la abstracţia simbolică – însuşire a gândirii. În cele din urmă, din curiozitate, îşi fac apariţia şi întrebările existenţiale fundamentale: Cine suntem? De unde am venit? Unde ne ducem? Acestea sunt, în mare, întrebările de stabilire a identităţii, precum şi a scopului şi sensului vieţii însăşi.

Descoperirea Prezenţei lui Dumnezeu – nondualitate devoţională – David R. Hawkins, M.D., Ph.D.

Toate căile spre Dumnezeu renunţă la falsitate şi sunt devotate acelor aspecte care radiază iubire, pace, sfinţenie, compasiune, iertare, milă şi caritate. De asemenea, înseamnă alegerea de a renunţa la ignoranţă pentru Adevăr, la întuneric pentru Lumină, precum şi la tentaţiile eului, cum ar fi ura, mânia, mândria, lăcomia şi egoismul. Renunţarea înseamnă, de asemenea, eliberarea din capcana dualistă a denunţării sau blocării în pozitionalităţile „polarităţii contrariilor“. Cea mai simplă renunţare este refuzul sau neacceptarea. Pentru a alege „ceea ce este sus“, nu este necesar să „te lupţi cu ceea ce este jos“, ci, pur şi simplu, să refuzi această alternativă.

Sinele: Realitate şi Subiectivitate – David R. Hawkins, M.D.,Ph.D.