Fragmente din Capitolul Managementul  crizelor majore –

Vindecare şi recuperare, David R.Hawkins

Toţi suntem asaltaţi de crize majore ale vieţii într-un moment sau altul, dar câţi dintre noi ştiu cum să se descurce cu moartea, divorţul, separarea, desfigurarea, rănirea, accidentul, cataclismul şi toate aceste evenimente grave ce au ca rezultat o tulburare emoţională? Ce tehnici pot fi utilizate pentru a ne descurca cu aceste experienţe?

…

Toate aceste experienţe majore de viaţă au ceva în comun prin faptul că ele, toate, reprezintă o pierdere gravă, catastrofală pentru minte şi o ameninţare la supravieţuire, indică o schimbare majoră şi mai au în comun sentimentul de lipsă de putere ivit din  natura finalităţii şi a permanenţei lor.

…

Toate aceste experienţe declanşează o furtună de stări negative cum ar fi şocul, neîncrederea, negarea, furia, vinovaţia, tensionarea, autoblamarea, resentimentul, sentimentul de a fi abandonat sau furia pe Dumnezeu şi pe sine, autocompătimirea,  mânia pe lume şi pe familie. Toate aceste emoţii negative ies la suprafaţă deodată, uneori una după alta, alteori în combinaţie, dar, în general, toate experienţele au în comun o intensitate mare, o enormă copleşire a emoţiilor negative de separare şi pierdere.

…

Câmpurile de energie de la baza Hărţii au o direcţie negativă, iar atunci când unul dintre aceste câmpuri devine puternic are tendinţa de a trage după el, în jos, tot restul câmpurilor aflate sub nivelul 200. Durerea în urma unei pierderi pare că aduce cu ea şi  vinovăţia, împreună cu un sentiment de lipsă de speranţă, frica de viitor, dorinţa de a schimba întregul eveniment şi furia. Întregul câmp negativ se dezlănţuie într-o gigantică situaţie de urgenţă.

Problema este dezorganizarea datorată acestei masive eliberări de energii.

Mintea încearcă să folosească raţiunea pentru a rezolva aceste energii. Încearcă să gândească modalităţi de ieşire din dilemă şi caută explicaţii şi motive. Însă mintea nu poate avea succes datorită câmpului de energie copleşitoare care este atât de mare încât gândurile devin chiar o reflectare a negativităţii câmpului; în consecinţă, gândurile însele devin negative.

O altă caracteristică comună acestor experienţe este că toate se găsesc la limita superioară a scalei de evaluare a gradului de stres, exprimat numeric, pentru anumite evenimente de viaţă, de la 0 la 100. Cele menţionate anterior se găsesc în vârful listei.  Moartea soţului/soţiei, a unui copil sau a unui membru al familiei şi divorţul se află în vârful scalei, aşa că toate sunt catastrofe maxime prin care putem trece în viaţa noastră. Ce avem de explorat este modul cum convertim aceste experienţe în câştiguri, cum le maximizăm şi cum le putem folosi drept rampe de lansare pentru salturi mari în conştiinţă.