„Pe măsura evoluării conştientizării spirituale, fluxul de energie spirituală creşte şi permite depăşirea obstacolelor anterior aparent  insurmontabile. Pe măsură ce atracţia exercitată de lume şi de emoţii descreşte, se instaurează o atracţie treptată faţă de însuşiri precum frumuseţea, drăgălăşenia şi pacea, mai degrabă decât faţă de obiecte sau de aparente câştiguri. Iertarea devine o obişnuinţă, iar inocenţa intrinsecă întregii Creaţii iese la iveală. Învăţăturile marilor sfinţi şi învăţători sunt interiorizate şi resimţite ca şi când ar fi proprii.” (Capitolul 12)