Descoperirea Prezenţei lui Dumnezeu

       Non-dualitatea devoţională

de David R. Hawkins, M.D., PhD

Traducător: Adina Ihora

Din Introducere

Devoţiunea şi Non-dualitatea

„Dacă, în Realitate, nu se face distincţie între „acesta” (eu) sau, altundeva, „acela” (Dumnezeu), cum ajung iluziile Irealului să fie înlocuite de către Real? Nu acumularea de încă şi mai multă informaţie sau cunoaştere despre Dumnezeu reprezintă soluţia, ci abandonarea oricăror supoziţii. Esenţa devoţiunii este smerenia şi consimţământul de a renunţa la toate sistemele de credinţă şi la iluzia lui „eu ştiu/eu cunosc”.

Realizarea Prezenţei Divinităţii are loc de la sine atunci când egoul şi poziţionalităţile sale perceptuale sunt abandonate. Pentru a „Şti” ceva, este necesar să renunţăm la subminarea limitativă a iluziei de a şti ceva „despre”. Mintea adună cunoaştere, fapte şi gânduri, care sunt limitate de contextul şi de paradigma procesului de gândire. Realizarea se naşte dintr-o paradigmă diferită de aceea a minţii liniare, conceptuale. Astfel, mintea este înlocuită de Minte. În timp ce mintea este vorbăreaţă, Mintea este tăcută şi nemişcată, deşi toate „lucrurile” aparente se mişcă în interiorul ei. Dimpotrivă, evoluţia i se înfăţişează minţii obişnuite ca o consecinţă a cauzei şi a efectului, ca urmare a perceperii formei, timpului şi a schimbării.

Astfel, evoluţia spirituală înseamnă trecerea de la identificarea cu contextul („minte” liniară) la identificarea cu conţinutul (Minte nonliniară). Evoluţia spirituală în sine aduce transformarea în non-forma Realizării, care este dincolo de conceptualizare sau de exprimare şi care devine, în schimb, sesizabilă şi dominantă fără necesitatea gândirii.”