Seria NOI în secolul XXI

Nu e doar luna cadourilor, luna asta a lui Decembrie. E şi una a curăţeniei, a ordinii, dar şi o lună plină de evenimente.

Un eveniment a fost şi acum 4 ani, lansarea volumului 2 al seriei NOI în secolul XXI. Şi acum 6 ani, lansarea primului volum, care, ce-i drept,  a fost lansat în noiembrie 2012. Evenimente spun, deoarece nu au fost nişte lansări clasice de carte. Au fost spectacole create, născute din conţinutul cărţilor, spectacole care au însufleţit textul scris, înfăţişându-i viaţa din spatele cuvintelor.

La început, în 2012, am gândit această serie de cărţi ca pe o platformă, un forum în care să se etaleze trăirile scrise ale oamenilor trăitori la început de secol. Mi-am zis că ar trebui să cuprindă lucrări create de oameni, nu neapărat de scriitori. Ba chiar, dacă mi-amintesc de primul volum, impusesem chiar şi o limită de vârstă: 18 ani. Până la urmă, am renunţat la limita asta şi am păstrat doar condiţia să se adune minimum doi autori între copertele fiecărui volum, şi, pe cât posibil, subiectele să fie, dacă nu identice, dar asemănătoare. Să rezoneze, mai bine zis. Şi, aşa cum spuneam mai sus, a rămas şi condiţia “spectacolului”.

Curăţenie am făcut şi eu printre cărţi şi aşa am mai găsit câteva exemplare din cele două volume ale acestei serii. De Crăciun #cărţiîndar!

of craciun NOI-vol

Spunea cineva că din furat nu se câştigă, ci se pierde. Ştiu că multe din cărţile editate de Editura Cartea Daath se găsesc piratate, pe tot felul de site-uri. Şi mai ştiu că, în Realitate, toţi cei care fac asta, care încarcă pdf-uri fără nicio umbră de respect pentru autor, pentru munca şi viaţa sa, pentru cartea însăşi, pentru Editura care investeşte mult, şi nu doar bani în aceste “pdf-uri”, nu are niciun respect pentru toţi cei implicaţi în procesul apariţiei unei cărţi, aceşti indivizi vor înţelege cândva ce-au făcut. Unii poate deja au început să vadă efectele acţiunilor lor. Nu poţi să strigi că vrei dreptate şi cinste, vrei să fii condus de oameni cinstiţi când tu eşti necinstit. Nu poţi să vrei schimbarea altora fără să o porneşti, macăr, mai întâi în tine. Aşa cum bine spunea unul din autorii primului volum, Marian Leuteriu, despre tânărul absolvent de liceu din anul 2012: “Vrea să plece din ţară pentru un timp, să vadă cum e ȋn alte părţi, ca apoi să vină ȋnapoi şi să ȋncerce să schimbe ceva. Motto-ul său: „Fii schimbarea pe care vrei să o vezi ȋn lume!” (Mahatma Ghandi), ȋl ţine mereu pe linia de plutire. Ce vrea să schimbe? Cât mai mult dacă se poate. Nu ȋi place perspectiva pe care o are această ţară şi drumul pe care ȋl urmează. Îi e puţin teamă pentru viitorul copiilor săi. Puţin, că nu s-a gândit prea mult la asta.”

Au trecut şase ani de-atunci. S-a schimbat ceva în perspectiva ţării pe care chiar o iubea acest personaj?

Mi-amintesc că cel puţin jumătate din cei prezenţi la spectacolul lansării primului volum NOI în secolul XXI, adulţi în toată regula, au plâns. Şi-au zguduit inimile între adevărul simplu exprimat şi durerile comune nouă, tuturor. Au plecat de la lansare nu doar cu o carte subţirică, ci şi cu marea întrebare: de când am uitat eu să fiu aşa, ca ei?

Până în 17 decembrie pe site-ul editurii:

https://www.edituracarteadaath.ro/oferte-colectii-reduceri-editura-cartea-daath/oferta-craciun-NOI-secolulXXI