Într-o dimineață, Lulu se trezi în cântecul sunetelor pe care picurii de ploaie îi făceau căzând pe frunzele copacului de la fereastra ei. Iubea ploaia, așa că se dădu jos din pat, hotărâtă să i-o arate și micuțului Barry. Fiind foarte mic, el încă nu putea să iasă de unul singur din pătuțul său.

Barry era numai un zâmbet când Lulu îl luă în brațe și-l duse la fereastră. Încă nu putea să vorbească prea bine, iar când o striga pe Lulu, îi spunea „Vuvu”.

…

Brusc, Lulu auzi în depărtare un sunet, un sunet ciudat. „Oaaa, oaaa”. Cineva plângea. Lulu se gândi că poate cineva se lovise, așa că îl puse pe Barry înapoi în pătuț și coborî. Îşi luă pelerina de ploaie, umbrela ei cu floricele și ieși grăbită să vadă cine plânge.