Despre volumul de versuri „Clovnul de caro”

Poezii şi versuri cântate

volum postum

Caietul cu poezii
Caietul cu cântece

Motto:

Viaţa e un dans minunat!

Păcat că mintea se încurcă mereu la paşi, când vrea să îl danseze!

Acest volum ar fi trebuit să apară în noiembrie 2016. A apărut în martie 2017, odată cu spectacolul pentru Gyuri, Repetiţie în Casa Inimii. Tipografia Printco (Iaşi) a dăruit acel prim tiraj care a fost dăruit mai departe, celor prezenţi în sala Teatrului de Artă in 23 martie 2017 şi, în continuare, celor care şi l-au dorit sau cărora am considerat că trebuie să le trimit şi am şi fost în stare s-o fac.

Am postat atunci pe fb şi în site-ul editurii imaginea cărţii, aşteptând să mă întrebe cei doritori cum pot obţine această carte. I-am trimis-o şi poetului Liviu Antonesei care, imediat, a şi semnalat apariţia acestei cărţi pe blogul dumnealui. Nu am primit nicio solicitare pentru această carte până acum vreo două luni, când era deja în plan să apară un tiraj „pentru vânzare” acum, azi, cu ocazia zilei de naştere a autorului, pentru autor.

Conceptul grafic, coperta, ilustraţia după fotografii de diverşi autori sunt semnate de Irina Maria Gănescu, un artist sensibil care a rezonat cu cele mai subtile nuanţe filosofice ale poemelor, alăturând textului, armonic dar şi modern, un design menit să-l cuprindă pe Gyuri în cât mai multe dintre aspectele sale.

Autorii fotografiilor sunt:

Mihai Vasile, prieten, coleg de armată şi de band (ca să nu zic trupă, a nu se confunda cu trupele militare; cine ştie, poate acum cei doi prieteni sunt din nou colegi prin ceruri),

Ana Cimpoca, ale cărei fotografii au fost folosite de alţii fără a i se cere consimţământul,

Nicu Vlăsceanu, care în ultimii ani a adunat multe fotografii cu Gyuri şi care a oferit cu tot dragul câteva dintre ele pentru realizarea acestei cărţi, cum este chiar fotografia de pe copertă (făcută în vara lui 2015, pentru afişul spectacolului 4×4 personaje, afiş pe care tot Irina Maria Gănescu l-a realizat după o idee a lui Gyuri; de altfel, Irina a făcut toate afişele pentru toate spectacolele noastre),

Mihaela Tolan, care ne-a ajutat cu filmări şi fotografii din spectacolele Teatrului Spiritual (ca şi Nicu Vlăsceanu, Irina Maria Gănescu şi Florin Cimpoca, de altfel),

Florin Cimpoca, Foszto Arpad, Marko Stanković şi subsemnata.

Conceptul grafic a fost finalizat de Irina, aşezându-l pagină cu pagină în ceea ce avea să ajungă această carte. (Sau, altfel spus, tot ea a făcut şi tehnoredactarea.)

Se cuvine să mulţumesc actriţei Daria Gănescu care a permis folosirea imaginii Păpuşii Grigore, creată de Ion şi Daria Gănescu, o nestemată a sufletului Dariei, pentru ilustrarea poeziei Clovnul de caro. Aşa cum şi în spectacol poezia era împărţită între interpretul Gyuri Pascu şi interpretul Grigore, a cărui voce devenea vie prin grăirea Dariei, am simţit că ar fi cea mai bună ilustraţie. Mulţumesc, Daria!

Optzeci de pagini ce-ar fi putut să fie mai multe, s-au adunat în formatul Colecţiei Poezii, Gânduri, Desene, un format deloc economic, mai ales în prezent. Dar mi-am dorit să fie loc de respiraţie, atât pentru ilustraţii, indiferent de felul lor, cât şi pentru textele cuprinse în această colecţie de suflet.

Ordinea poeziilor este ordinea în care au fost compuse începând cu toamna anului 2015, deşi ideea unui nou volum de versuri se iţise încă de la începutul acelui an. Am adăugat doar poezia De ziua ei, copiată din blogul autorului

Gyuri a hotărât ca volumul să poarte titlul primei poezii – Clovnul de caro. Asta pentru că „şi-aşa, oamenii asta au aşteptat de la mine mereu. Şi când nu le-am mai fost pe plac, n-am mai contat.”

(Şi nu-i aşa? Ştampilăm un om, îl facem un produs pentru uz personal, să fie pentru atunci când avem chef să-l folosim. E clar că nu are voie să se mai schimbe sau să manifeste alte calităţi care să ne surprindă până la negare. Doar e al nostru!)

În februarie 2016, poezia care dă titlul volumului încheia spectacolul dedicat scrierilor lui Gyuri, scrieri conţinute în cărţile În căutarea Armoniei, Gândirea, copilul realităţii şi creatorul iluziei, Purtătorul de cuvinte şi ceea ce urma să apară în acea toamnă, Clovnul de caro. Acel spectacol, intitulat „Repetiţie în Casa Inimii” era, în acelaşi timp, concentrat muzical în jurul ultimului album compus de Gyuri: Casa Inimii – un album a cărei lansare a tot fost amânată din motive tehnice, să spun aşa. Deşi spectacolul îi era dedicat, textul fiind în întregime al său (oricât de greu a fost să creezi un spectacol de teatru muzical după texte filosofice şi poetice), sala Teatrului de Artă nu a fost plină şi, din motive pe care doar universul le ştie, nici camera video nu a înregistrat ceea ce a rămas doar în memoria participanţilor, actori şi spectatori. Avem câteva fotografii şi câteva mici filmări de la una din repetiţii, aşa cum este şi fragmentul inclus în prezentarea în imagini a cărţii Clovnul de caro, prezentare pe care o puteţi vedea aici: https://www.youtube.com/watch?v=8Z_3Q6sdPos

Poeta Alice Valeria Micu a scris o frumoasă recenzie pentru Clovnul de caro intitulată Fratele focului şi-al poeziei:

<<Un om este aşa cum rămâne în amintirile celor ce l-au cunoscut. Şi mai este aşa cum rămâne în cărţi. Odată cu acest volum, rămâne în mintea şi în sufletul nostru sămânţa roditoare a gândurilor pline de candoare şi profunzime, căci Ioan Gyuri Pascu ni se relevă într-o lumină celestă.

Curat şi limpede, precum o picătură de apă pură, poezia sa e străbătută de reverenţa spiritului înaintea Creatorului, în tablouri dinamice, unde cuvintele se ordonează în trăiri pline de profunzime, urmând ascultătoare impulsul poetic, dar cu supunerea pe care numai amorul divin ţi-o dă. Spaţii rarefiate, umplute doar de concreteţea însemnărilor reflexive, de abilitatea gândului poetic sunt derulate cinematografic în secvenţe a căror simplitate aparentă este dublată de sugestie, de referinţa ce trădează o trăire profundă. Naturi moarte cu oameni vii, elemente de natură umanizată, sunt urmate într-o curgere firească, naturală de secveţe în care umanul este preponderent, trădând un adevărat sistem de principii de viaţă şi gândire.

Un volum alcătuit din contraste, din câteva voci auctoriale, fiecare cu forma ei poetică predilectă. Secvenţele de poetică imersă în faptul cotidian urmează fluxul gândirii în vers alb, în timp ce majoritatea poemelor amprentate de impulsul reflexiv şi de sistemul spiritual-filosofic propriu subordonate, oarecum intenţiei de a schimba ceva în gândire şi în lume, sunt îmbrăcate în versul clasic. Nu e un secret pentru nimeni, iar studiile filologice şi experienţa intelectuală profundă acumulată, dublate de perfecta stăpânire a elementelor prozodice, au coagulat construcţii poetice stabile, în sistem multi-level, accesul la straturile subtile fiind deschis doar celor cu cheile de lectură potrivite.” Tolba mea de cuvinte/ Vorbeşte din cărţi” (Tolba).

Deşi pornit să schimbe omul şi lumea, autorul se declară, cu modestie, învins în acest demers, ceea ce nu îl opreşte să ducă mai departe, aproape programatic această misiune: “Poate produce eseu, după eseu,/ Da’ nu-l poate descrie pe Dumnezeu”.

E o poezie a gândului aici, scrisă direct pe inima cititorului. Volumul de faţă trădează intenţionalitatea sa taumaturgă: „Şi, pe urmă, cu palmele inimii/Am vindecat oamenii” (O clipă cu Nichita) , dar fiecare vers îşi are originea din interior, urmând un impuls creator genuin. Ni se oferă cu generozitate o reţetă de fericire: „Îmi place să cânt înspre cer/ Ca să pot mulţumi fără să cer (Îmi place). Poemul Sunt pare născut odată cu rugăciunile Sfantului Francisc de Assisi şi se adresează în aceeaşi măsură minţii, sufletului şi spiritului în care simplitatea gândului pur reordonează poemul şi atenuează cu puritatea iubirii divine zgomotul lumii.

Ioan Gyuri Pascu nu s-a sfiit să ne îndrume în texte cu caracter programatic, pe care acum, de când ni s-a făcut atât de dor de el, când îi primim mângâierea gândului din lumea cu lumini, le citim direct cu sufletul. Este cazul celei de-a doua secvenţe, Caietul cu cântece II, care conţine câteva poeme din albumele Electromagnetic Love (2013), Casa Inimii (înregistrat în 2015), Innocent Thoughts – Gânduri nevinovate (1997), La jumătatea vieţii (2007), Prinde o stea (2003), Jocul de-a joaca (2004).>>