Fragmentul de azi: Ionosfera

La marginea realităţii de Colin Andrews şi Synthia Andrews

Colecţia “Noua Paradigmă”

Anul apariţiei: 2014

Număr pagini: 460

 Din Capitolul 14 – Ionosfera: Noua frontieră a tehnologiei ascunse

Ionosfera este un înveliş din partea superioară a atmosferei terestre situat la aproximativ 60-90 de kilometri deasupra suprafeţei Pământului. Structura şi natura sa dau naştere fenomenelor naturale precum fulgerele şi aurora boreală. Aşa cum o sugerează şi denumirea, ionosfera este formată din ioni (particule încărcate electric) şi electroni cu sarcini electrice negative. Ionii şi electronii se formează atunci când moleculele şi atomii sunt descompuşi de lumina solară şi fragmentaţi în elemente instabile. Ionosfera protejează, astfel, planeta Pământ de efectele nocive ale radiaţiilor solare, alături de stratul de ozon şi de magnetosferă.

Importanţa extraordinară a ionosferei pentru protejarea vieţii pe pământ ar trebui să o facă intangibilă pentru orice tip de experimente. Din păcate, nu se întâmplă aşa. Unele dintre cele mai vaste proiecte secrete care s-au desfăşurat în ultimii 40 de ani implică tehnologii cu unde electromagnetice pulsatorii în ionosfera încălzită. Proiectele ştiinţifice au fost învăluite în discreţie, intrigă şi suspiciune, dând naştere la îndoieli atât printre oamenii de ştiinţă, cât şi în rândul opiniei publice.

Ionosfera este esenţială pentru toate sistemele noastre de comunicaţie. Ea reflectă undele radio scurte (de înaltă frecvenţă – HF), făcând posibilă transmiterea unui semnal de înaltă frecvenţă dintr-un punct până la un receptor aflat dincolo de curbura  Pământului. Transmisia HF ajunge la stratul superior al ionosferei, care reflectă semnalul înapoi pe pământ într-un punct foarte îndepărtat de cel din care a fost emis. Aceasta permite semnalului transmis să călătorească dincolo de curbura Pământului, lucru pe care undele radio de ultra înaltă frecvenţă (UHF) nu-l pot face.

Telefoanele celulare şi alte dispozitive wireless utilizează undele UHF pentru transmisiunile de suprafaţă şi subterane, care sunt limitate la distanţe relativ scurte din cauză că undele electromagnetice nu se pot îndoi. Pentru a putea parcurge distanţe ce depăşesc linia orizontului, acestea trebuie transmise prin turnuri celulare sau sateliţi. Proprietăţile reflectorizante ale ionosferei fac însă, din aceasta, noua frontieră a tehnologiilor ascunse.

Utilizarea ionosferei este o provocare fără precedent. Ea este un sistem interactiv care absoarbe şi transmite radiaţia solară, prin urmare capacitatea sa de a reflecta undele radio HF este variabilă. Această capacitate este influenţată de intensificarea activităţii solare, manifestată prin erupţii şi pete solare. În plus, ionosfera înregistrează zilnic variaţii întrucât ionii şi electronii cu sarcini puternic negative care se formează în timpul zilei sub influenţa soarelui, se recombină în timpul nopţii. Înregistrează, de asemenea, variaţii sezoniere şi geografice, mai remarcabile în straturile superioare ale atmosferei. Orice tehnologie bazată pe ionosferă trebuie să ţină cont de aceste variaţii iar acesta este şi unul dintre motivele pentru care experienţele întreprinse în acest strat atrag atât de multă atenţie.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.