Din DESTINUL SUFLETELOR – MICHAEL NEWTON

Capitolul 4 – Restabilirea energiei spirituale

Energia sufletului

Nu putem defini sufletul ca pe ceva fizic, pentru că aceasta ar însemna să  limităm ceva care pare să  nu aibă  limite. Eu văd sufletul ca pe o energie luminoasă  inteligentă. Această  energie pare să funcţioneze ca nişte valuri care vibrează , asemănătoare cu forţa electromagnetică , dar fără  limitele particulelor de materie. Energia spiritului nu pare a fi uniformă. Ca o amprentă , fiecare suflet are o identitate, o compoziţie şi o distribuţie vibraţională  unică. Pot discerne proprietăţile de dezvoltare ale sufletului după  tonurile de culoare, şi totuşi, nimic nu defineşte ceea ce este sufletul ca entitate.

După  ani de studiu asupra modului în care sufletul interacţionează  într-o varietate de minţi omeneşti de-a lungul multor încarnări, şi ceea ce face după  aceea în lumea spiritelor, am ajuns să  ştiu că  tinde spre perfecţiune. Nici acest fapt, însă, nu îmi spune ce este sufletul. Pentru a înţelege pe deplin energia spirituală ar trebui să  cunoaştem toate aspectele creaţiei şi conştiinţa sursei sale.

Caracterul individual al sufletului îi permite să  influenţeze mediul său fizic, dând armonie şi echilibru vieţii. Spiritele sunt expresia frumuseţii, a imaginaţiei şi a creativităţii. Egiptenii antici spuneau că  pentru a începe să înţelegem sufletul trebuie să  ne ascultăm inima. Cred că  aveau dreptate.

Vindecarea suferinţei fizice şi emoţionale, atât în lumea spiritelor, cât şi în afara ei, emană  dintr-o sursă  de bunătate. Energia pozitivă  curge în fiecare parte a fiinţei sufletului, de la cel care o trimite, a cărui esenţă  şi înţelepciune sunt, de asemenea, transmise. Subiecţii mei nu sunt în stare să  explice frumuseţea şi subtilitatea acestei asimilări, ci doar spun că  se aseamănă  cu un flux de electricitate care întinereşte.