Adevăr versus Falsitate – Cum să facem diferenţa a apărut în urmă cu zece ani (2008) la Editura Cartea Daath, în traducerea semnată de Robert Malischitz şi Daniela Marin.

Cele patru mari secţiuni ale cărţii sunt:

Secţiunea I – Ce este Adevărul?

Secţiunea II – Aplicaţii practice

Secţiunea III – Adevărul şi lumea

Secţiunea IV – Conştiinţa superioară şi Adevărul

Secţiunile cuprind 18 capitole. Numărul mare de pagini (494) ale cărţii poate speria cititorul, însă, dacă ne imaginăm impresionanta cercetare a doctorului David R. Hawkins care, probabil că s-ar întinde pe zeci de mii de pagini… În cărţile domniei sale, David R. Hawkins a cuprins esenţele extrase din ceea ce nici măcar timpul nu ar putea răsplăti.

Este dificil să selectezi pasaje fără să plăteşti tribut subiectivismului. Totuşi, împreună cu ceea ce puteţi găsi şi în site-ul Editurii, sper să se construiască o primă prezentare a uneia din cele mai dure dintre lucrările doctorului David R. Hawkins.

Şi pentru că este 21 martie, o reducere cât un buchet de narcise. 😉

Din Cuvânt înainte:

Deşi minţii umane îi place să creadă că este dedicată, „bineînţeles“ adevărului, în realitate, ceea ce caută cu adevărat este confirmarea a ceea ce crede deja. Eul este mândru din naştere şi nu primeşte cu braţele deschise descoperirea faptului că multe din credinţele sale nu sunt altceva decât iluzii perceptuale.

Prin analiza cercetării, de fapt numai 35% din public este cu adevărat interesat de adevăr de dragul adevărului.

Din Prefaţă:

Arhitectura minţii umane este, de asemenea, comparabilă cu aceea a unui computer în care creierul este hardware, componenta fizică, care este capabilă să suporte derularea oricăror programe soft ce îi sunt introduse. Hardware-ul este, prin arhictectură, incapabil să se apere de false informaţii, de aceea, mintea va crede orice program software cu care a programat-o societatea, deoarece ea este inocentă şi în mod real fără nicio protecţie. Aceeaşi declaraţie a fost făcută de toţi marii leaderi spirituali ai istoriei care, unanim au afirmat că defectul de bază al umanităţii este relativ invincibila ignoranţă, recuperarea din această stare fiind din punct de vedere operaţional imposibilă fără de ajutorul unui învăţător spiritual.

Prin urmare, mintea umană, datorită structurii sale inerente, este naivă, oarbă la propriile-i limitări şi uşor de păcălit. Oricine este victima ignoranţei şi limitărilor egoului uman. Nu numai că majoritatea conţinutului unei minţi medii este eronat (de ex. 50% din informaţiile din testele de pe Worldwide Web sunt „false“), dar, de asemenea este programată să se atace pe sine prin ura de sine, depresie, vinovăţie, respect de sine scăzut, invidie, lăcomie, conflict şi o nesfârşită suferinţă. Aceste defecte sunt apoi proiectate asupra lumii ca ură, război, violenţă şi genocid. Egoul îşi apără propriile-i limitări prin actul negării pline de mândrie, astfel devenind propria sa victimă.

Spre deosebire de putere, care nu cunoaşte opoziţie, forţa atrage întotdeauna o contra-forţă, indiferent că forţele care se opun sunt politice, religioase sau ambele. Cu toate acestea, adevărul nu are revers, pentru că minciuna nu este opusul adevărului, ci pur şi simplu absenţa acestuia, tot aşa cum întunericul nu este opusul luminii, ci reprezintă numai lipsa acesteia.

Din Introducere:

Interesul faţă de adevărul verificabil şi realitatea sa concordantă este în prezent foarte intens şi constituie chiar miezul discuţiilor despre evenimentele locale sau mondiale.  Aceasta a cauzat o reevaluare, peste tot în lume, a valorilor etice, spirituale şi religioase, şi implicaţiilor în ceea ce priveşte moralitatea, la fel ca şi pentru supravieţuire la orice nivel al vieţii curente. Toate discuţiile implică, în mod subtil sau făţiş, un standard de responsabilitate şi răspundere. Concomitent, în orice discuţie etică, în prezent, informaţia spirituală însăşi este accelerată şi chiar se dezvoltă la o rată exponenţială datorată efectului catalitic rezultat al recentelor progrese în nivelul general al conştiinţei umane, precum şi revelaţiilor emanate din cercetările în natura conştiinţei.

Conştiinţa este nelimitată, omniprezentă, un câmp universal de energie, o undă purtătoare şi rezervorul tuturor informaţiilor disponibile în univers, şi, mai important, este chiar esenţa şi substratul capacitătii de a cunoaşte sau de a experimenta. Chiar şi mai important, conştiinţa este ireductibilă, calitate principală a întregii existenţe (nivel calibrare 1000).

În anii ’90 s-a descoperit că însăşi conştiinţa nu era doar un mister inefabil sau un postulat ipotetic, ci era într-adevăr o realitate concret definibilă şi calibrabilă, ce reflecta o concordanţă a nivelurilor multiple ale adevărului, puterii şi influenţei în continuă creştere. A fost de asemenea descoperit că oamenii erau acordaţi la un anumit nivel de conştiintă în funcţie de meritul lor, o combinaţie între o înclinaţie moştenită şi  consecinţa alegerilor făcute prin voinţă de-a lungul unor perioade lungi de timp.

Cercetarea conştiinţei a dezvăluit că aceste niveluri de energie invizibile şi stratificate domină atât populaţiile, cât şi indivizii, prin fenomenul atracţiei via „câmpurile atractoare“(Hawkins 1995). La fiecare nivel de conştiinţă efectul este identificabil prin caracteristici cum ar fi: atitudinile şi capacităţile predominant emoţionale sau psihologice, precum şi fiziologia creierului, viziunea asupra lumii, credinţele spirituale, filozofia şi potenţialul creativ. Fiecare nivel reflectă, de asemenea, o plajă de posibilităţi şi limitări ale alegerii şi deciziei.

Aceste niveluri pot fi demonstrate pe o scală (logaritmică) de la 1 la 1000, unde numărul „1“ indică cel mai scăzut nivel al conştiinţei vieţii (bacteriile), iar „1000“ este cel mai înalt nivel ce poate fi atins de oameni (marile Avataruri). Scala calibrată poate fi aplicată la orice experienţă umană, în mod global, aşa cum a fost demonstrat de relativ bine-cunoscuta Hartă a Conştiinţei (Hawkins, 1995,2000,2003), care este folosită peste tot în lume şi care se răspândeşte foarte rapid, o metodă uşor de aplicat prin care putem discerne adevărul de falsitate în doar câteva secunde. (vezi Anexa B).

Cartea Putere versus Forţă (Hawkins 1995) ne oferă un discurs complet şi în profunzime despre nivelurile de conştiinţă pe care le arată harta şi care pot fi rezumate după cum urmează:

Tot ceea ce este viaţă emană o energie invizibilă în întregul şi atotcuprinzătorul câmp general al conştiinţei, care este primordial vieţii. Câmpul este permanent, infinit, atotcuprinzător în dimensiune şi există independent, şi totuşi este inclus în timp, spaţiu sau loc. Câmpul înregistrează (este imprimat cu) toate aspectele vieţii până la cel mai mic detaliu.

Această înregistrare permanentă poate fi foarte simplu şi repede accesată prin tehnica ce durează doar câteva secunde, tehnica de testare a schimbării în rezistenţa musculară ca răspuns la un stimul, cum ar fi exprimarea unei afirmaţii sau simpla vizualizare a unei substanţe, a unui obiect, a unei persoane sau a unui loc.

Ceea ce este „adevărat“ este recunoscut de câmpul conştiinţei şi, prin urmare, muşchiul este energizat să reziste încercării de a fi „doborât“ de aplicarea unei presiuni asupra sa. Conştiinţa discerne instantaneu adevărul de „falsitate“ (adică absenţa adevărului) şi chiar detectează gradul de adevăr.

Din Cap. 2 – Ştiinţa adevărului

Privind în ansamblu, vedem că înţelegerea adevărului este prin natura sa un proces provocator şi complex. Problema definirii şi înţelegerii adevărului conduce către multe concluzii care depind de o multitudine de factori, printre care unul esenţial e şi nivelul general al conştiinţei umanităţii la un moment dat.

Fiecare nivel de conştiinţă are ca rezultat o definiţie concordantă a adevărului, un rol semnificativ jucând şi limbajul, reperele proprii, precum şi caracteristice culturii şi epocii respective. Dezacordurile rezultă din definiţiile potrivite şi altor niveluri ale conştiinţei, chiar din aceeaşi perioadă. Chiar dacă există un acord asupra unor elemente ori asupra definiţiei adevărului, se menţin dezacordurile cu privire la ce anume „înseamnă“ sau semnifică (de ex. hermeneutica).

 Rezumatul Principiilor Esenţiale ale Ştiinţei Conştiinţei

1. Conştiinţa este câmpul energetic lipsit de formă, invizibil, cu o dimensiune şi un potenţial indefinite; e substratul oricărei existenţe, independentă de timp, spaţiu sau locaţie, dar în acelaşi timp atotinclusivă şi atotprezentă.
2. Deoarece câmpul conştiinţei cuprinde întreaga existenţă dincolo de orice limită, dimensiune sau timp, el înregistrează toate evenimentele, indiferent cât de minuscule par, chiar şi un gând trecător.
3. Pentru că înregistrarea tuturor evenimentelor are loc în afara timpului sau spaţiului, acestea sunt accesibile perpetuu datorită unei calităţi unice ce caracterizează însuşi câmpul energetic al conştiinţei.
4. Conştiinţa este substratul ireductibil al capacităţii omeneşti de a şti, a experimenta, a percepe sau a observa, este esenţa capacităţii de a conştientiza.
5. Câmpul conştiinţei există independent de omenire fiind totuşi inclus în aceasta. Ea este substratul ireductibil, Absolutul, în comparaţie cu care tot ceea ce există este relativ.
6. Conştiinţa reprezintă un câmp cu o putere şi un potenţial infinite, din care manifestarea universului în forma Creaţiei apare ca un proces continuu, permanent.
7. Întregul univers, atât cel cunoscut cât şi cel necunoscut, există independent de descrierea umană şi este eminamente un câmp unificat şi total, în cadrul căruia se află diferite niveluri de frecvenţe vibraţionale, care apar sub forma universului observabil. Ca şi în domeniul fizic, cu cât frecvenţa energiei vibraţionale este mai mare, cu atât şi puterea sa creşte.
8. Câmpul energetic vibraţional, universal şi atotcuprinzător, este omniprezent şi, în consecinţă omniscient şi atotputernic. Prezenţa câmpului conştiinţei este cunoscută de toate fiinţele sensibile care îl resimt sub forma conştienţei subiective a existenţei însăşi. Astfel, conştienţa prezenţei conştiinţei ca substrat al existenţei reprezintă realitatea subiectivă primordială pentru întreaga experienţă umană posibilă.
9. Nivelurile conştiinţei sunt identificabile prin utilizarea unei calităţi simple a conştiinţei însăşi, iar omniscienţa conştiinţei recunoaşte şi răspunde oricărui lucru care are existenţă (şi este adevărat în virtutea acestei existenţe). Astfel, conştiinţa, asemenea unei oglinzi, reflectă realitatea în mod impersonal, nefiind impresionată sau afectată de acest proces. În consecinţă, conştiinţa nu „face“ nimic, ci, asemenea gravitaţiei, oferă contextul în care potenţialitatea face trecerea de la lipsa formei la formă, de la ne-experimentat la experimentat.
10. Comparabil cu legile conservării energiei sau materiei, legea conservării vieţii are întâietate. Viaţa însăşi nu este susceptibilă de a fi distrusă, ci poate doar să-şi schimbe forma prin trecerea la o frecvenţă diferită (cum ar fi, în experienţa umană, „etericul“, „spiritualul“ sau alte domenii energetice descrise de-a lungul timpului).

Având în vedere că tot ceea ce există reprezintă un nivel de vibraţie energetică, poate fi construită o scală a conştiinţei, un instrument coerent şi cu valoare pragmatică. O scală logaritmică a conştiinţei de la 1 la 1.000, care începe la numărul „1“ (simpla existenţă a vieţii) şi continuă până la 1.000 (cel mai înalt nivel de conştiinţă la care umanitatea a ajuns vreodată), este suficientă pentru a include toate categoriile de frecvenţă ale conştiinţei umane. Se poate demonstra că o atare scală transmite un grad înalt de informaţie şi are o mare valoare practică şi teoretică în înţelegerea umanităţii, a problemei divinităţii şi a universului.

Pentru a comanda cartea, aici

Pentru Colectia David R. Hawkins: